sâmbătă, 12 aprilie 2014

Cozonac sasesc cu mac

In orice gospodarie crestina Duminica Pastelui apartine familiei.
Nici noi nu am scapat ocazia de a ne regasi cu totii,  asa ca am strivit sub cauciucuri distantele, cu dorinta de a ne bucura unii de ceilalti, fie si numai pentru citeva zile.
Am avut o zi plina, lunga, petrecind veseli, mari si mici sarbatorind Invierea lui Hristos.
Adunati in jurul mesei incarcate, am ciocnit ouale rosii si ne-am transmis mesajul sfint: Hristos a inviat!
dupa care am gustat din preparatele delicioase pregatite cu scopul de a sarbatori Invierea, nelipsind pasca si cozonacii.
Pentru ca dealul din fata casei era plin de deditei galbeni, nu m-am putut abtine sa nu profit de culorile minunate ale primaverii si le-am asortat cu ouale colorate.


Cum  mesajul Hristos a inviat! inlocuieste pe durata intregii Saptamini Luminate salutul obisnuit, de intilnire sau revedere, il adresez tuturor celor ce viziteaza blogul meu.

Cozonacul cu mac fiind un obicei ardelenesc, zona unde a fost purtata de destin fiica mea cea mare la care am petrecut sarbatorile de Pasti, m-am straduit si eu sa pregatesc unul, anul acesta.
Asa ca m-am documentat in prealabil, alegind in final varianta unui cozonac sasesc cu mac.




Va spun drept, e o reusita pe care vreau sa v-o impartasesc.

Pentru aluat, ca sa nu va plictisesc, am folosit reteta de cozonac Kleoniki eliminind stafidele din reteta.

Pentru umplutura, am trecut prin masina de macinat (risnita), aproximativ 250 grame de mac,


caruia i-am adaugat un pahar zahar, o lingurita pudra de scortisoara, un strop de esenta de rom si un strop de esenta de vanilie.


Am transformat totul intr-o crema legata adaugind un pahar de lapte caldut, pe care l-am turnat incet, amestecind continuu. Veti constata pe masura ce amestecati daca aveti nevoie de tot continutul paharului. Crema nu trebuie sa fie zemoasa ci, doar legata.


Apreciind cantitatea de aluat necesara pentru un cozonac de dimensiunea tavii alese, am asezat-o pe masa de lucru intinzind bine cu un sucitor o foaie de circa 5 mm grosime, pe care am distribuit uniform crema de mac.


Cu o rola am impartit foaia in suvite late de 3 - 4 cm, rulindu-le apoi pe fiecare si asezindu-le una linga cealalta, cu baza pe suprafata in sectiune, intr-o tava unsa cu unt.


Cind am completat forma am lasat aluatul sa creasca intr-un loc caldut si ferit de curenti.


Cind aluatul a crescut ocupind toata suprafata tavii, am uns fata cozonacului cu galbenusul unui ou si am introdus tava in cuptorul preincalzit la 220 de grade Celsius pentru aproximativ 30 de minute. Cind a trecut testul scobitorii si a capatat o culoare rumena a fost gata. Iata-l:


Ceva intre prajitura si cozonac, cu o aroma parfumata de scortisoara si un gust - neobisnuit dar placut - de mac copt, usor caramelizat la exterior.



6 comentarii:

  1. Adevarat a inviat!
    O idee minunata cu un rezultat pe masura. Delicios, aspectuos, apetisant.

    RăspundețiȘtergere
  2. :) Multumesc Silvia pentru aprecieri. Ti-am admirat deja torturile pe blog. Sint minunate si pastelate.

    RăspundețiȘtergere
  3. era frumos daca era o reteta siun mod depreparare
    nu o poveste cu zine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. mi pare rau ca te-ai concentrat pe adugarea de comentarii rautacioase si nu ai citit postarea cu atentie.
      Ai fi observat ca exista un link pentru prepararea aluatului care nu iti solicita decit efortul de a-l accesa.
      In rest, raminea doar sa prepari umplutura dupa indicatiile oferite si, urmind imaginile pas cu pas, sa alcatuiesti cozonacul.
      Daca nu te roade rautatea mai tare decit curiozitatea, te mai astept si alta data pe blogul meu, si da, iti voi mai oferi si alte povesti cu zine.
      Este alegerea mea, stilul meu, apreciat de cei carora le este adresat blogul si de foarte multi oameni cu bun simt.

      Ștergere
  4. P.S. Nu trebuia sa iti ascunzi rautatea dupa anonimat.
    Eu am dreptul de a modera comentariile si daca m-ar fi deranjat ceea ce ai spus nu aprobam publicarea.

    RăspundețiȘtergere
  5. Bunicul meu ne-a povestit intotdeauna de coznacul cu mac pe care il facea mama lui. Cred ca am sansa sa-l impresionez cu aceasta reteta!

    RăspundețiȘtergere