miercuri, 29 august 2012

Ficatel de pui cu sos de rosii

De cite ori gatesc ficat, fie si de pui, imi amintesc o intimplare hazlie pe care as putea-o numi "Povestea ficatului".
Vorbesc de momentul in care, trecind peste orice argument impotriva, fetele mele au inceput sa manince acest aliment.
Aflindu-ne in vacanta la Sulina, cu multi ani in urma, am avut ocazia de a merge in vizita la far, acolo unde Dunarea imbratiseaza marea. Un privilegiu cu care nu s-au intilnit multi oameni, avind in vedere ca farul este un obiectiv militar. Insa prietenul nostru la care ne aflam in vizita s-a dat peste cap pentru a obtine o autorizatie.
Asa se face ca, dis-de-dimineata ne-am imbarcat pe o salupa "batrina" croindu-ne drum pe linga cheiul vechiului Europolis, descris magnific de un marinar cu talent de scriitor - Jean Bart.
Luptindu-se vitejeste cu valurile, "batrinica" a lasat in urma vechiul port cindva cosmopolit, stirnind cu fornaitul motorului cirdurile de pelicani, egrete, lebede si alte pasareturi, indreptindu-se printre diguri catre fierberea verde-tulbure - albastruie de apa dulce - sarata.


Acostind la piciorul farului, constructie simpla dar impunatoare, am debarcat grabiti si curiosi. Insirati pe spirala scarii am urcat in virf, la oglinzi, de unde, cu ochii mijiti am privit intinderea de ape ce se desfasura pina la orizont. Exclamatii, uimire, emotie, veselie si ... poze. Cind am depasit momentul, am pornit pe scari in jos, cu graba mare de a ajunge pe plaja mica de la poalele farului.
Dezbracindu-se din mers, copiii au abordat direct valurile, intr-o balaceala zgomotoasa, fara griji sub privirile noastre protectoare.
In timpul acesta, prietenul nostru a descarcat o "cantina ambulanta" din arsenal nelipsind gratarul, cosul de rachita cu rosii din curte si piinea calda cit roata carului de la cuptorul local. Iar piesa de rezistenta, un castron urias cu felii de ficat proaspat.
Cind feliile de ficat sfiriind pe jar au eliberat aromele in aer, liota de copii s-a insirat nerabdatoare, asteptindu-si rindul la portie cu codrul de piine intr-o mina si rosia in cealalta.
Nu dovedea bucatarul sa friga ficat cit erau ei in stare sa manince.
Nu mi-a venit sa cred ochilor vazind cu cita pofta inghiteau fetele mele ceea ce pina atunci nici cu forta nu ar fi mincat.
Cind soarele si-a plecat fruntea pe valurile orizontului, ne-am indreptat catre salupa carind cu noi calabalicul bucatariei improvizate, lasind sa coboare linistea din nou pe tarmul tulburat de hoarda zgomotoasa.
O zi de pomina a anului 1993, la capatul pamintului.



"Revenons à nos moutons" - revenind la oile noastre, cum ar spune francezul, sau cum ar spune romanul - sa nu va mai plictisesc, preparatul de astazi este unul simplu, hranitor, rapid si deosebit de gustos: ficatel de pui cu sos de rosii garnisit cu piure si muraturi:




Intii alegem citeva rosii coapte, carnoase, pe care le decojim si le dam prin masina, obtinind un piure din pulpa acestora.
Intr-un vas am pus citeva linguri de ulei de masline pulpa de rosii, citeva frunze de dafin, boabe de piper dupa preferinta si o priza de sare.
Se impinge vasul pe foc lasindu-se sa fiarba pina se evapora in totalitate lichidul lasat de rosii, obtinind un sos picant, gros.











Intre timp, intr-o tigaie in care am incins alte trei - patru linguri de ulei de masline, rumenim 300 de grame de ficatel de pui, curatat in prealabil de pielite.










Cind sosul e gata, rasturnam ficatelul usor prajit in sos, lasind sa fiarba impreuna aproximativ 10 minute, pina se combina aromele.
La sfirsit, oprim focul si saram usor mincarea dupa gust, acoperind apoi totul cu un capac, ca sa se inabuse citeva minute.







Se serveste cu o garnitura de cartori, piure sau natur, insa neaparat cu ceva muraturi alaturi.


Merge perfect cu un vin sec.

joi, 23 august 2012

Tortellini cu brinza si pastrama de pui

Pentru ca nu imi place sa pierd vremea, cind merg la cumparaturi imi pregatesc din timp o lista cu ceea ce imi trebuie.
Cu toate astea, nu ma pot abtine sa nu zabovesc in fata rafturilor cu specialități culinare internationale.
Ma tenteaza preparatele orientale, asiatice, insa sosurile italienesti ma dau gata.
Daca pentru celelalte imi trebuie ceva curaj sa le abordez, in privinta celor italienesti, care iti sugereaza de la prima vedere o reteta apetisanta, ma hotarasc repede.
Cind spui "pesto", ca intr-un joc de cuvinte lacunar in care jucatorul urmator trebuie sa asocieze cuvintului pronuntat o continuare logica, urmatorul cuvint nu poate fi decit "paste".
Protagonsita intr-o sarada similara, in care raftul magazinului imi propunea "Pesto alle melanzane", eu am raspuns cu "Tortellini ai formaggi".
Pai cum sa nu se potriveasca?





Deci, mi-am procurat tot ceea ce imi trebuia si am trecut la treaba:
- o punga tortellini ai formaggi de la Barilla (- de ce sa risc un esec incercind sa le pregatesc singura? Pentru asta iti trebuie talent si experienta, de care, sincera sa fiu, nu dispun).
- o lingura Pesto alle melanzane ( cum spuneam)


- o lingura Tapenade di pomodoro (sa fie de toate, italienesti)
- 3 - 4 linguri ulei de masline (Cirio - sa se potriveasca in context)
- 2 linguri crema de brinza (am folosit Hochland cu verdeata, ca sa se lege ingredientele)
- pastrama din piept de pui (sa fie si ceva topping)
- o patratica Emmentaler (pentru ras deasupra la final)

Intii am pus la fiert apa cu o priza de sare si un strop de ulei, in care, cind a atins punctul de fierbere, am rasturnat continutul pungii cu tortellini, lasind sa fiarba aproximativ 10 minute. Cind pastele au fost fierte, putin mai moi - cum imi plac, desi stiu ca nu e tocmai sanatos, le-am scurs de apa in care au fiert lasindu-le in sita sa se racoreasca putin.

Intre timp, maruntim pastrama de pui,

taind-o in cubulete mici pe care le vom cali in uleiul de masline.

Cind carnea s-a rumenit se adauga o lingura pesto si o lingura pasta de rosii uscate, omogenizind amestecul.

Dupa 3 minute se adauga si crema de brinza, amestecind totul usor.

Se pun pastele intr-un vas turnindu-se deasupra sosul rezultat. Se omogenizeaza compozitia cu grija pina ce se formeaza un amestec viu colorat, legat.

Se portioneaza pe farfurie apoi se decoreaza cu emmentaler ras.


O masa savuroasa, rapida, completa, care cere sa fie stropita cu un vin roze, cald si elegant, usor dulce, cu note de fruct, ce subliniaza gustul un pic iute de brinza.


miercuri, 15 august 2012

Tiramisu


Sint de parere ca prajitura Tiramisu a fost inventata de romanticii incurabili italieni pentru indragostiti.
Ma contraziceti?
Argumentez:
“Tirami su” inseamna in limba italiana “ridica-ma”.
Ce sa intelegem din asta?
Doar iubirea poate inalta pe cineva si numai afectiunea poate crea senzatia de zbor.
Si cum dragostea trece prin stomac (…cu fluturii aferenti), s-au gindit sa garniseasca putin lucrurile cu un dulce divin: tiramisu.
Rezultatul?
O prajitura simpla insa cu un gust desavirsit in care au picurat si un strop de alcool, pentru ca ameteala sa fie completa. 





Pentru reteta mea (rezultind 6 portii generoase)  am folosit:
- 18 bucati piscoturi de sampanie
- 4 galbenusuri
- o cutie 250 grame mascarpone
- 200 ml smintina de separator
- 2 linguri zahar pudra vanilat Dr Oetker.
- o ceasca zahar
- 1 paharel mic lichior Kahlua (de cafea)
- o cana cafea la filtru, fara zahar
- o lingurita nes
- cacao, pentru decor

Intii am separat galbenusurile de albus. Am adaugat o ceasca de zahar si am batut spuma compozitia

dupa care am adaugat un paharel lichior Kahlua de cafea.

Am omogenizat compozitia apoi am asezat vasul deasupra unui alt vas cu apa, aflat pe foc. Am continuat sa spumez compozitia pina ce aceasta s-a legat, ingrosindu-se. Cit inca se afla deasupra vasului cu apa calda, se adauga compozitiei si o lingurita de nes, amestecind continuu pina la completa incorporare. Se da deoparte crema obtinuta lasindu-se sa se raceasca.

Intre timp pregatim o cana de cafea tare, fara zahar, la filtru si o lasam si pe aceasta sa se racoreasca.

Asezam intr-o forma tapetata cu folie alimentara un strat de piscoturi de sampanie.

Cu o lingura picuram cafea peste piscoturi umezindu-le fara insa sa exageram.

Adaugam mascarpone peste crema de ou si omogenizam bine.

Dupa care, din smintina de separator si zaharul pudra pregatim frisca.

Cu miscari usoare incorporam frisca in crema obtinuta mai inainte, apoi turnam jumatate din cantitate peste piscoturi. (*in caz ca va ginditi ca nu se va lega crema, ii puteti adauga jumatate din continutul unui plic de gelatina topita in prealabil, pentru siguranta). Se aseaza apoi peste crema inca un rind de piscoturi, stropite cu cafea inainte de a le aseza in forma. S completeaza prajitura cu restul de crema uniformizind stratul superior, apoi se da la rece pentru citeva ore (* eu am lasat-o de seara pina a doua zi).

Cind prajitura s-a intarit se scoate din forma asezindu-se pe un platou si se pudreaza cu cacao cernuta fin. Eu am trisat putin pregatind un pic de frisca cu nes cu care am decorat suprafata prajiturii inainte de a cerne pudra de cacao.





duminică, 12 august 2012

Vinete impanate

Aparent simpla, aceasta reteta are dichisul sau.
Insa gustul desavirsit al preparatului il recomanda, ceea ce ambitioneaza gospodina.
Personal, am inregistrat citeva esecuri pina la reusita.
"- Cum ti se pare?
- Nu e ca a lui Mani."
Un dialog ce sublinia diferenta dintre cele doua retete, acordind un calificativ la superlativ talentului culinar al nepotului preferat.
Acceptind cu hotarire provocarea, am comparat retete, am experimentat, tragind concluzii pe care doresc sa le impartasesc celor ce isi doresc un preparat perfect: vinete impanate.




Pentru doua portii se aleg doua vinete tinere, proaspete, sanatoase.
Ne mai trebuie:
- sase catei de usturoi,
- o ceasca rosii pasate
- un pahar cu apa
- ulei de masline
- frunze de patrunjel si telina
- sare

Se spala vinetele dupa care se indeparteaza codita. Apoi se curata coaja in lung, indepartind fisii late de 2 cm din loc in loc. Se portioneaza vinetele in felii groase de 1,5 cm, frecindu-le cu sare pe o parte si pe cealalta. Se lasa la scurs pentru aproximativ 20 de minute.

Se ia fiecare felie si se tamponeaza cu hirtie absorbanta indepartind sucul lasat de acestea dupa care, cu ajutorul unui cutit se fac taieturi laterale in care se infig fisiute de usturoi. Intr-o tigaie se pune ulei la incins apoi se pun feliile in uleiul din tigaie. Se rumenesc citeva minute pe fiecare parte, completind uleiul din tigaie daca acesta a fost absorbit. Se scot asezindu-le pe un gratar pentru indepartarea surplusului de ulei.

Se rinduiesc feliile prajite intr-o tava imprastiind printre ele crengute de patrunjel si telina.

Cind totul e pregatit se toarna deasupra o ceasca de rosii pasate adaugind apoi un pahar cu apa.

Se da tava la cuptor la o temperatura de aproximativ 220 de grade Celsius pina cind lichidul se evapora complet, feliile de vinete colorindu-se viu in rosul sosului de rosii, puternic aromat.



Respectind reteta veti obtine un preparat cu un gust divin, vinetele capatind o consistenta cremoasa, cu o aroma pregnanta de telina si patrunjel.




Fiind o reteta specifica, mediteraneana, nu poate lipsi o felie de feta stropita din plin cu ulei de masline si asezonata cu oregano.