Vinete albe evantai

O reteta culeasa de pe bloguri (Maya's World, Caietul cu retete) si usor personalizata (dupa gust).

Vazut, placut, trecut la treaba.

Usor "expensive" insa merita sa o incercati.

Nefiind o reteta foarte laborioasa necesita totusi ceva atentie pentru ca rezultatul sa fie cel asteptat.

Pentru ca la final veti avea parte de un regal.

Combinatia pulpei cremoase cu aromele ingredientelor utilizate vor satisface exigentele si celor mai circotasi degustatori.

Ineditul preparatului meu il constituie vinetele albe pe care le-am cumparat inainte sa stiu in ce fel le voi gati, provocata de paradoxalul produsului.

Veti avea nevoie pentru doua portii de:

- doua vinete potrivite ca marime (cele albe sint destul de mici)

- 200 grame feta de capra (de la Olympus)

- 100 grame bacon feliat (Plaka de la Ifantis)

- o rosie mare, coapta si carnoasa

- doi catei de usturoi

- o lingurita oregano

- o ceasca ulei de masline

- sare, piper, dupa gust

Se spala vinetele si se feliaza in lung, pina sub codita. Se pregatesc ingredientele astfel incit cind vom incepe umplerea evantaiului sa avem totul la indemina. Se feliaza brinza, apoi usturoiul (mi s-a parut mai potrivit usturoiul in aceasta reteta in locul cepei, pentru gustul sau mai bogat).

Se presara cu sare feliile de rosii apoi se asezoneaza cu oregano si piper. 

Se desfac feliile vinetei si se introduc feliile de brinza.

Se adauga feliile de rosii, completind cu felii de usturoi, adaugindu-se la sfirsit si feliile de bacon.

Se stropeste totul cu uleiul de masline, apoi se potriveste gustul preparatului de sare, piper, si din nou putin oregano.

Se introduce vasul in cuptorul preincalzit si se coace preparatul la 200 de grade Celsius pentru cel putin 45 de minute. Vom scoate din cind in cind si vom turna peste vinete sosul rezultat prin gatirea ingredientelor.

In final legumele se vor carameliza usor, iar brinza, topindu-se va lega feliile de vinete inchizind intre ele baconul straveziu ce isi va transfera aroma pulpei cremoase a vinetei.

Mincarea se serveste calda.

(Reincalzita isi pierde farmecul iar prin racire brinza si baconul se intaresc devenind aproape necomestibile.)

Pizza quatro formaggi - pizza cu patru feluri de brinza si seminte de pin

Cuvintul ce denumeste poate cel mai popular preparat din lume, pizza, este de origine greaca. In Grecia antica πίτα – o piine plata si consistenta, era acoperita cu ulei de masline, ierburi aromate si brinza, ingrediente sanatoase si la indemina, usor de depozitat si transportat chiar si in cele mai lungi expeditii.

Romanii au dezvoltat conceptul clasic, utilizind in locul pitei o foaie de aluat pe care o acopereau cu brinza si miere adaugindu-i frunze de dafin pentru aroma.

Pizza (din latinescul pìnsere) moderna are origine napolitana si o legenda populara pe masura. Se spune ca Palatul Regal din Capodimonte a comandat lui Napoli Raffaele Esposito – pizzaiolo, sa creeze o pizza în onoarea vizitei Reginei Margherita. Napoli a pregatit trei feluri de pizza insa Regina a fost impresionata de cea in care se regaseau culorile drapelului Italian: rosu – tomatele, verde – busuiocul si alb – mozzarella, motiv pentru care pizza a primit numele Reginei.

Datorita imigrantilor italieni care au dus cu ei obiceiurile culinare, pizza a devenit un fel de mincare accesibil la nivel global cu un succes rasunator.

Pizza a devenit un stil de viata, versiunea italiana a dietei mediteraneene, diversitatea tipurilor fiind data de toppingurile variate si de ingredientele specifice fiecarei zone geografice in care se serveste.

Cu topping de carne, cu sunca sau salam, cu diverse tipuri de brinza sau vegetariana, pizza este un brand de tara transformat in brand universal.

Mi-a placut sa aflu aceste informatii si sa vi le impartasesc, gasindu-le interesante.

Nu putea fi un prilej mai potrivit pentru asta decit pregatirea unei delicioase Pizza quatro formaggi (cu patru feluri de brinza) si seminte de pin.

Ingrediente pentru aluat:
- 500 grame faina 000
- 4 linguri de gris
- un plic de drojdie uscata 10 grame Dr Oetker
- o lingura miere de albine
- 3 linguri ulei de masline
- sare dupa gust
- o cana si 1/2 apa calduta

Topping:
- 200 grame brinza Gorgonzolla
- 100 grame baby mozarella
- 100 grame feta de capra
- 100 grame cascaval de oaie
- Heinz sos hot Chili - σαλτσα καυτερyς πιπεριες
- o lingurita oregano
- 2 linguri seminte de pin

Intr-un vas se cerne faina apoi se adauga grisul si sare, dupa preferinta.
In mijloc se face o adincitura si se pune drojdia uscata si mierea de albine.

Se adauga cite putina apa calduta si se amesteca ingredientele cu mina pina se obtine un aluat elastic si care nu se lipeste pe miini. Se continua framintarea adaugindu-se incet si uleiul de masline. Se acopera vasul cu un prosop curat si se lasa sa creasca pentru cel putin 40 de minute, pina isi dubleaza volumul.

Se imparte aluatul in parti egale cu numarul portiilor si in functie de dimensiunea tavii in care vom coace pizza. Se intinde cu mina fara a se utiliza sucitorul pina aducem aluatul la dimensiunea dorita. Asezam foaia astfel obtinuta in tava tapetata din vreme cu hirtie de copt si intepam usor din loc in loc cu furculita. Se toarna ca baza pentru topping sosul iute intinzindu-l pe toata suprafata aluatului.

Presaram din abundenta oregano peste sosul de Chili.

Se taie in bucati mici brinza Gorgonzolla imprastiind-o pe toata suprafata preparatului.

Se da brinza feta de capra pe razatoarea mare adaugind-o peste blat.

Procedam in acelasi mod si cu cascavalul.

Adaugam si baby mozarella fara sa exageram aglomerind umplutura.

Presaram seminte de pin pe toata suprafata si introducem la cuptor la o temperatura de 200 grade Celsius pentru aproximativ 30 de minute.

Va fi gata cind brinza s-a rumenit capatind o culoare aurie, devenind usor crocanta pe margini insa pastrind consistenta cremoasa pe mijloc.

Perisoare cu sos de rosii si taglierini all'uovo - Γιουβαρλακια με σάλτσα ντομάτα και μακαρονια

Se spune ca gastronomia este parte importanta a culturii unui popor.

Bucataria greceasca este mai mult decit atit, distingindu-se si azi, inca, prin preparate simple, hranitoare si satioase.

Inceputurile ei se pierd in negura timpului.

Absorbind si generind cu aceeasi usurinţa diverse influenţe, este o bucatarie tipic mediteraneana, cu elemente comune bucatariilor italiana, balcanica si orientala, fiind considerata nu numai cea mai sanatoasa din Europa dar si cea mai gustoasa, caracterizata de o personalitate  conturata de ingredientele proaspete si hranitoare, accentuate de condimente cu arome simple dar puternice, si subliniate de cel mai pur ulei de masline.

Personal, ma numar printre persoanele privilegiate care au avut si ce, si de la cine invata cum se prepara in mod autentic cele mai gustoase feluri de mincare grecesti.

In plus, am fost si un invatacel docil, ceea ce m-a ajutat mult sa devin o bucatareasa priceputa (cel putin pentru familia mea).

O reteta simpla si foarte des gatita in bucatariile grecesti (atit in restaurante cit si in gospodariile casnice) se bazeaza pe o combinatie de paste (baza piramidei alimentare medieteraneene) si carne tocata traditional condimentata intr-un sos aromat de rosii: Perisoare cu sos de rosii si taglierini all'uovo - Γιουβαρλακια με σάλτσα ντομάτα  και μακαρονια.

Sint sigura ca nu de putine ori ati pregatit perisoare pentru supe delicioase.

Cu toate astea, pentru ca reteta sa fie completa, voi preciza si ingredientele necesare si modalitatea de preparare pentru cele pe care astazi le gatim cu sos.

- 500 grame pulpa degresata de porc

- 3 linguri orez

- o mina de frunze de patrunjel verde 

- un ou

- sare, dupa gust

- 2 linguri ulei de masline

Pentru sos, 

- 1/2 cutie de pulpa de rosii pasate

- o lingurita oregano

- o lingurita piper boabe

- sare, dupa gust

- un virf de lingurita de chilly

- o lingurita amidon alimentar (facultativ)

Carnea se toaca impreuna cu patrunjelul.

Se adauga orezul spalat, oul si se potriveste amestecul de sare apoi, cu miinile umede, se amesteca bine pentru omogenizarea ingredientelor.

Se formeaza perisoarele, rotunjind intre palme cantitati mici din amestec pina se obtin bilute egale, pe care le trecem prin faina.

Se pune la fiert intr-o cratita o cantitate de apa suficienta cit sa acopere perisoarele. 

Cind apar primele clocote se pun pe rind perisoarele si reducem intensitatea focului.

Lasam sa fiarba pina cind orezul din perisoare este fiert.

Se trage cratita deoparte si se adauga ingredientele pentru sos: uleiul de masline, pulpa de rosii, piperul boabe, oregano, chilly si sare dupa preferinta. (Se adauga si amidonul amestecind continuu ca sa nu se faca cocoloase si se aseaza din nou vasul pe foc), lasind sa fiarba pina ce sosul se leaga.

Pentru servire se fierb pastele conform indicatiilor de pe ambalaj (taglierini all'uovo - 5 - 8 minute).

Se adauga la fiert un virf de cutit de unt pentru un gust mai puternic.

Se scurg dupa fierbere fara sa se clateasca.

Se aseaza pe farfurie adaugindu-se si o portie de perisoare cu sos.

Se poate servi alaturi si un ardei usor copt pe plita, si, dupa gust, parmezan ras.

* Daca va place, puteti adauga un strop de ulei de masline crud, pentru aroma inegalabila.

Crema de urda cu chimen si marar

Am primit un pachet de urda preparata de fata mea cea mare, din laptele proaspat colectat de la oile lor.

Pentru ca gustul fad nu o face tocmai apetisanta insa este tare buna, m-am gindit sa pregatesc un aperitiv simplu, asemanator cremei Philadelphia.

Servita la micul dejun, datorita densitatii nutritive mari, urda ofera rapid o senzatie de satietate pentru o perioada lunga de timp, ceea ce o recomanda persoanelor atente la dieta (nu ca ar fi cazul meu :) !!!).

Combinatia ideala pentru aceasta specialitate de branza include verdeturile, dar atinge perfectiunea alaturi de marar. 

Daca aduceti in completare si o savuroasa salata de castraveti, rezultatul este magnific.

"Urda, cea mai dietetica brinza

Este bogata in saruri minerale si in proteine de calitate si contine cea mai putina grasime dintre toate sortimentele de brinza. Din aceste motive, specialistul nostru (Prof. Gheorghe Mencinicopschi) recomanda urda in alimentatia zilnica.

Benefica pentru ficat

Acest produs derivat din lapte are doar 11-12% grasime, adica de patru ori mai putina decit telemeaua. Acest lucru o recomanda persoanelor cu hipercolesterolemie.

In urda se gaseste un tip de proteine importante pentru sanatatea muschilor. De aceea, ea este indicata copiilor, pentru a le ajuta cresterea, si persoanelor care depun eforturi fizice intense. Aminoacizii cu sulf din urda sunt benefici pentru ficat si pentru rinichi, motiv pentru care bolnavii cu afectiuni hepatice si renale ar trebui sa consume zilnic urda.

Nu se asociaza cu carne

Urda se digera foarte usor, insa combinatia cu carne poate sa nu cada bine la stomac. Nici asocierea cu glucide nu este prea potrivita. Cel mai indicat ar fi sa asociem acest sortiment de brinza cu verdeturi si cu legume."

Ghid de nutritie - Urda - sursa: Adevarul

Reteta este mai mult decit simpla, ingredientele compozitiei fiind:

- 500 grame urda proaspata (atentie! - urda se degradeaza foarte repede neputind fi pastrata mai mult de trei zile)

- 50 grame unt (de casa)

- 2 linguri smintina dulce grasa

- o legatura de marar

- o lingurita seminte de chimen

- sare, dupa preferinta

Se pun toate ingredientele in cuva mixerului omogenizindu-se la viteza mare a aparatului pina se obtine o compozitie cremoasa, fina si moale.

Se rastoarna intr-un vas cu capac etans, scuturind cutia ca sa eliminam depozitele de aer din compozitie si dam la rece.

Dupa citeva ore crema s-a intarit pastrind totusi proprietatea de a fi tartinabila.

Se poate servi atit pe felii de piine proaspata cit si alaturi de pesmet, dar veti obtine un efect deosebit pregatind tartine pe felii de castravete proaspat, ori pe suvite de ardei gras sau umplind rosii chery cu crema delicioasa.

Decorati atragator si veti avea un succes deosebit la copii.

Inghetata cu mastica de Hios - Παγωτό μαστίχα Χίου

Un telefon neasteptat.
Surpriza!
"Trec prin Braila. Mi-ar placea sa ne vedem."
O fata draga pe care nu am vazut-o de multa vreme vine in vizita.
O asteptam cu mare drag.
Ma pregatesc sa o intimpin.
Imi amintesc ca ii placeau dulciurile pregatite de mine si ma decid.
O voi trata cu o inghetata de casa, cu o aroma unica ce ii va aminti de Grecia si soarele ei, servita elegant, in cosulet de ciocolata: Inghetata cu mastica de Hios - Παγωτό μαστίχα Χίου.

Ingrediente putine, timp de pregatire redus, efect sigur.
Asez la indemina:
- 4 galbenusuri
- 150 grame zahar
- 100 ml lapte
- 5 grame granule de mastica de Hios
- o lingurita zahar tos
- 400 ml smintina grasa dulce
- 1 plic zahar pudra vanilat Dr Oetker
Pentru cosulete am nevoie de o tableta de 200 grame ciocolata neagra 52% continut de cacao

Separam galbenusurile celor patru oua de albusuri.

Masuram zaharul,

si laptele,

dupa care le adaugam peste galbenusuri.

Omogenizam amestecul si asezam vasul pe foc mic, amestecind continuu pina ce incepe sa se ingroase compozitia. Indepartam vasul de pe foc si lasam crema sa se raceasca.
Punem granulele de mastica intr-un mojar impreuna cu o lingurita de zahar tos si pisam bine pina se transforma totul intr-o pulbere.

Adaugam pulberea de mastica peste crema cit este calda inca si amestecam.
Punem smintina intr-un castron impreuna cu zaharul pudra vanilat Dr Oetker si mixam pina obtinem frisca.

Se incorporeaza si crema cu aroma de mastica amestecind incet de jos in sus pina se obtine o compozitie neteda si omogena.

Turnam totul intr-un recipient pentru congelator si introducem la rece pentru citeva ore.

Obtinem o inghetata cremoasa si aromata, numai buna pentru un musafir incins, sosind de la drum lung si pregatindu-se sa rostogoleasca sub roti alti kilometri de sosea.
Pentru cosuletele de ciocolata am incalzit in cuptorul cu microunde o tableta de ciocolata neagra aplicind cu pensula trei straturi succesive in formele pentru briose, si dindu-le la rece pina capata consistenta dorita.

Dupa reactia musafirului, am tras direct la tinta.
Mai ales ca am asortat alaturi si o cafea greceasca la ibric.

Cu toata dieta, de la asa bunatate nu s-a putut abtine.